2 - Incluziunea profesională nu începe cu un procent și nu se termină cu o bifă
Incluziunea profesională nu începe cu un procent și nu se termină cu o bifă în documentele companiei. Începe atunci când o persoană cu dizabilitate este evaluată pentru ceea ce poate face, nu pentru ceea ce presupunem că nu poate face.
În România, angajarea persoanelor cu dizabilități este, pentru anumite categorii de angajatori, o obligație legală. Dar dincolo de obligație există o oportunitate reală: aceea de a construi echipe mai diverse, de a valorifica talente care rămân prea des în afara pieței muncii și de a transforma responsabilitatea socială într-o practică concretă de business.
Întrebarea nu mai este doar „Cum respectăm cei 4%?”, ci:
„Ce putem schimba astăzi în recrutarea și cultura organizației noastre pentru ca o persoană cu dizabilitate să poată intra, rămâne și evolua în companie?”
De ce este momentul să trecem de la conformare la incluziune
La nivelul Uniunii Europene, diferența dintre rata de ocupare a persoanelor cu și fără dizabilități a fost de 24 de puncte procentuale în 2024. În același timp, România se confruntă cu o problemă suplimentară: în 2024, 21,8% dintre persoanele cu dizabilități care aveau un loc de muncă erau expuse riscului de sărăcie, cea mai ridicată rată din UE.
Asta ne arată ceva important: angajarea este necesară, dar nu este suficientă.
Un loc de muncă incluziv trebuie să ofere nu doar acces la recrutare, ci și condiții echitabile de muncă, adaptare, dezvoltare profesională și venituri care permit o viață decentă.
La nivel european, Comisia Europeană estimează că aproximativ 87 de milioane de persoane trăiesc cu o dizabilitate în UE, iar doar aproximativ jumătate dintre persoanele cu dizabilități sunt angajate, comparativ cu aproximativ trei sferturi dintre persoanele fără dizabilități.
În România, există aproximativ 880.000 de adulți cu dizabilități înregistrați oficial, dintre care în jur de 33.000 până la 56.000 au un loc de muncă (reprezentând între 6% și 17% din totalul persoanelor înregistrate, mult sub media Uniunii Europene de peste 50%), conform Forbes Romania.
Prin urmare, incluziunea nu este o problemă marginală. Este o componentă importantă a viitorului pieței muncii.
