
Angajarea persoanelor cu dizabilități – De la obligație legală la incluziune reală

Pentru angajatorii care intră sub incidența cotei de 4% și nu angajează persoane cu dizabilități în condițiile legii, art. 78 alin. (3) oferă alternative care implică plata unor sume la bugetul de stat și, în una dintre variante, achiziția de produse sau servicii de la unități protejate autorizate.
Începând cu 1 iulie 2026, salariul minim brut pe țară este de 4.325 lei/lună, potrivit HG nr. 146/2026.
Asta înseamnă că, în ipoteza unui singur loc de muncă neocupat, reperul de calcul prevăzut de art. 78 alin. (3) poate ajunge la 4.325 lei/lună în varianta integrală, în funcție de situația concretă a angajatorului și de numărul de locuri neocupate.
Există și varianta în care minimum 50% din această valoare este achitată la buget, iar diferența până la nivelul prevăzut de lege poate fi utilizată pentru achiziția, în condițiile legii, de produse și/sau servicii realizate de persoane cu dizabilități angajate în unități protejate autorizate.
Dar acesta nu ar trebui să fie argumentul principal.
Dacă angajarea unei persoane cu dizabilitate este redusă la o comparație între „costul taxei” și „costul salariului”, pierdem exact esența incluziunii.